Rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire,

Tunari nr. Şonea, Cosmin II. Bălăceanu, Rosalie 57 La realizarea acestei lucrări a colaborat Udrea P. Lavinia, Universitatea Valahia din Târgovişte c Copyright Toate drepturile prezentei ediţii sunt rezervate autorilor. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă indiferent prin ce formă, fără acordul rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire scris al autorilor.

Citaţi această lucrare astfel: Dojană, N. Vitamine: surse, funcţii şi disfuncţii. Experienţele de hrănire a animalelor de laborator pe bază de alimente pure conţinând glucide, lipide, proteine şi apă în cantităţi corespunzătoare eşuaseră, conducând la ideea că alimentele naturale trebuie să conţină anumiţi factori alimentari pentru supravieţuirea normală a organismului. ÎnEijkman fig. Davis importanţa vitaminei A în creşterea animalelor Între şiSir Frederick Hopkins Marea Britanie, premiat Nobel în constată că hrănirea şobolanilor tineri cu lapte sintetic duce la îmbolnăvirea şi moartea acestora în timp ce adăugarea în raţie a 3 ml pe zi lapte proaspăt natural asigură creşterea normală.

Hopkins concluzionează că laptele natural trebuie să conţină unul sau mai mulţi factori accesorii factori esenţiali necesari şobolanului şi pe care acest animal nu-i poate sintetiza. ÎnFunk, preluând experienţele lui Eijkman, izolează din coajă de orez o substanţă aminică în stare să vindece puii atinşi de polinevrită.

El numeşte această substanţă vitamină.

Istoria descoperirii hormonilor - Hipoplazie December

Funk are meritul de a fi înţeles importanţa acestei descope- 7 7 riri, subliniind relaţia dintre vitamina cojii de orez, factorii accesorii ai lui Hopkins, şi diverse alte substanţe capabile să vindece bolile prin carenţă alimentară, cum ar fi scorbutul, de exemplu. Ulterior au fost identificate diferite alte substanţe care au primit numele de vitamine, notate cu litere A factor de creştere; B factor antiberi-beric; C factor antiscorbutic; D factor antirahitic; E factor antisterilic; K factor anticoagulant etc.

Întrucât diferiţi factori izolaţi aparţineau aceluiaşi grup, aceştia au fost notaţi cu litera grupului respectiv căreia i-a fost adăugat un indice: B1 tiamina; B2 riboflavina; B6 piridoxina etc.

De importanţa vitaminei A în creşterea animalelor sunt legate cercetările lui McCollum. Între şi au fost identificate şi izolate în stare pură majoritatea vitaminelor cunoscute actualmente şi le-au fost acordate denumiri ştiinţifice tabelul 1. Tabelul 1.

  1. Согласно регистру, кто-то открывал ее компьютер, пока ее не было в комнате.
  2. Cea mai nouă cremă anti-îmbătrânire
  3. Scrub-uri faciale de casă anti-îmbătrânire
  4. В полумраке ей удалось различить руку Хейла.
  5. Он не привык, чтобы кто-то повышал на него голос, пусть даже это был его главный криптограф.
  6. Crema anti-imbatranire pentru femei de culoare

Anul şi sursa izolării biochimice, anul stabilirii formulei chimice şi anul primei sinteze artificiale a principalelor vitamine [KolbVerwertung und Anwendung von Vitaminen bei Rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire, Hoffmann La Roche, Leipzig, după W. Friedrich, Handbuch der Vitamine.

München ] Vitamina Anul izolării biochimice, sursa β-caroten Vitamina A Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B6 Niacinamida Acidul pantotenic Biotina Rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire folic Vitamina B12 Vitamina C Vitamina D3 Vitamina E Vitamina K1din ulei de curmaldin ulei de ficat de peştedin tărâţe de orezdin albuş de oudin tărâţe de orezdin ficatdin ficatdin ficatdin ficatdin ficatdin suc de citricedin ulei de ficat de peştedin ulei de germeni de grâudin lucernă Anul stabilirii structurii chimice Anul sintezei artificiale Nomenclatura vitaminelor Iniţial substanţele vitaminice au fost denumite cu termenul de factori.

Aceşti factori au fost apoi notaţi cu litere: vitamina A, vitamina B, vitamina C etc. MacCollum a fost cel care în lucrările sale din perioada a sistematizat vitaminele cu litere majuscule ale alfabetului latin, în ordinea descoperirii lor.

Motivul pentru care seria denumirilor alfabetice sare de la litera E vitamina E direct la litera K vitamina K este acela că vitaminele F - J au fost resistematizate, 8 8 x fie datorită faptului că s-a dovedit că nu sunt vitamine, fie datorită faptului că au fost încadrate în alte grupuri vitaminice tabelul 2.

De exemplu, B9 este acidul folic, iar cinci dintre folaţi sunt clasificaţi în intervalul B11 până la B Alţi foşti compuşi au fost excluşi din grup din diferite motive: nu sunt necesari ca nutrienți cum ar fi vitamina B10 şi acidul p-aminobenzoicsunt recenzii despre primele riduri, toxici, cu efecte neclasificabile în categoria vitaminelor, sau nu sunt recunoscuţi în general ca vitamine de către știință, cum ar fi compuşii alopaţi de tipul celor notaţi cu B21 şi B22 de către unii practicanți naturopați.

A mai existat un complex vitaminic B notat cu litere de exemplu, Bm. Controversatul produs anticanceros laetril a fost la un moment dat notat B Numeroase substanţe au fost adăugate grupului vitaminic D, ajungându-se până la D7. Unii autori spun că ubiquinona, numită și coenzima Q10, este o vitamină; ubiquinona este produsă în cantități mici de organism, ca și vitamina D. La unele vitamine, în cadrul aceluiaşi indice numeric au fost formate subgrupe notate cu litere mici: de exemplu B12a, B12b, B12c.

Tabelul 2. Nomenclatura unor vitamine declasificate după "B Vitamins". În acelaşi timp, literele F - J dar nu toate fuseseră deja atribuite altor substanţe considerate la acea vreme vitaminice, astfel încât atribuirea denumirii de vitamina K a fost cât se poate de justificată.

În cazul vitaminelor din grupul B, şirul denumirilor numerice a fost stabilit arbitrar.

crema de fata the ordinary farmacia tei

Şirul este întrerupt datorită rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire 9 faptului că unele substanţe din grup au fost reclasificate sau eliminate ca nefiind vitamine. Mai târziu, când vitaminelor le-a fost stabilite formula chimică şi proprietăţile fizico-chimice, acestora le-au rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire atribuite denumiri biochimice, denumiri care câştigă din ce în ce mai mult teren, denumirile alfabetice sau cele numerice căpătând o conotaţie comună.

De exemplu, ergocalciferol pentru vitamina D2, colecalciferol pentru vitamin D3, tiamina pentru vitamina B1 etc. Alături de acestea mai sunt încă utilizate denumirile după efectele terapeutice: vitamină antiscorbutică vitamina Cvitamină antipelagroasă vitamina PPvitamină antisterilică vitamina E etc.

Clasificare Vitaminele sunt compuşi organici necesari în cantităţi foarte mici pentru funcţionarea normală a organismului animal.

Un număr total de treisprezece vitamine sunt recunoscute până în prezent, clasificate în funcţie de solubilitatea în două grupuri: - vitamine hidrosolubile [vitamina C şi vitaminele grupului B: tiamina vitamina B1riboflavina vitamina B2niacina vitamina PPpiridoxina vitamina B6acidul pantotenic, biotina, folatul şi vitamina B12]; - vitamine liposolubile vitaminele A, D, E şi K. Sunt incluşi în acest grup un număr de peste 50 carotenoizi care posedă diferite grade de activitate vitaminică A.

Alte două substanţe, carnitina şi colina, au fost declasificate din grupul vitaminelor, dar pentru faptul că există controverse ele vor fi descrise în cadrul prezentei lucrări.

1.1 Istoria descoperirii hormonilor

Câteva vitamine prezintă mai mulţi compuşi cu structură şi funcţii asemănătoare, cunoscuţi sub numele de vitameri. Vitamerii au proprietăţi biologice asemănătoare, dar datorită micilor diferenţe structurale, ei prezintă diferite grade de potenţă biologică.

sfaturi anti-imbatranire pentru femeile peste 60 de ani

Prin definiţie, vitaminele nu sunt sintetizate în organismul animal, acesta trebuind să le preia prin alimentaţie. Faptul este valabil pentru majoritatea vitaminelor, dar nu pentru toate.

la cabine botox pareri

Este cazul vitaminei D sintetizată în piele prin expunere la radiaţii u. Cu puţine excepţii vitamina D şi vitamina Kvitaminele trebuiesc asigurate în furaje, organismul animal neputând să le sintetizeze în cantităţi corespunzăzoare.

Plantele pot sintetiza majoritatea vitaminelor servind astfel ca sursă primară pentru acestor substanţe nutritive esenţiale Proprietăţi fizice Cele mai importante proprietăţi fizice ale vitaminelor sunt rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire privitoare la solubilitate şi la sensibilitate la căldură, agenţi oxidanţi, lumină şi radiaţii ionizante utilizate în conservarea alimentelor, tabelul 1.

Sensibilitatea vitaminelor la agenţi fizici şi chimici variază în funcţie de mediu şi diverşi alţi factori. Astfel, vitamina C rezistă mai bine la fierbere în absenţa oxigenului, vitamina A se oxidează mai rapid în prezenţa luminii, vitamina B1 este mai sensibilă la căldură în mediu alcalin decât în mediu acid, aceeaşi sensibilitate prezentând vitamina C la oxidare.

Niacina și biotina sunt relativ stabile, dar celelalte vitamine solubile în apă sunt labile în diferite proporții și în condiții diferite.

Riboflavina este o binecunoscută vitamină pentru sensibilitatea sa la lumină Proprietăţi fiziologice Vitaminele prezintă proprietăţi fiziologice care la fac capabile să îndeplinească o gamă largă de roluri şi funcţii şas elveţian anti-îmbătrânire organismul animal.

Cele mai tipice dintre proprietăţile fiziologice ale vitaminelor sunt următoarele: 11 11 Tabelul 1. Sensibilitatea vitaminelor la acţiunea principalilor factori distructivi după Vuillaume, Biochimie des vitamines, Lumină vizibilă şi u.

Acest ultim punct ilustrează caracterul relativ al noţiunii de vitamină. Aceeaşi substanţă poate fi vitamină pentru o specie de animale şi poate să nu se comporte ca vitamină pentru o altă specie vitamina C este necesară în alimentaţia rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire şi a unor specii de animale, dar nu este necesară în alimentaţia altor specii de animale, care o pot sintetiza. Anumite vitamine, deşi nu sunt sintetizate de organismul animal, de asemenea nu este necesar să fie conţinute în alimentaţie.

snur poșeta riduri motive

Este cazul vitaminei K la mamifere şi al vitaminelor din grupul B la erbivore. Aceste vitamine sunt sintetizate de microflora intestinală, fapt evidenţiabil la animalele axenice libere de germeni microbieni care sunt sensibile la un regim alimentar carenţat în aceste vitamine.

O altă particularitate o constituie niacina, care poate fi sintetizată in vivo pornind de la un precursor imediat, L-triptofan. Plantele verzi sintetizează majoritatea vitaminelor, servind astfel rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire surse primare ale acestor esenţiale din dietă Necesarul de vitamine O parte dintre vitamine sunt sintetizate de organismul animal.

hormoni anti-imbatranire hghg

Cea mai mare parte a vitaminelor însă nu sunt sintetizate de organismul animal, acesta trebuind să le primească prin hrană. Situaţia este însă ceva mai nuanţată. Astfel, vitamina D 12 12 x poate fi sintetizată pornind de la un intermediar corespunzător, în pielea expusă adecvat la radiaţii u.

ISTORIA MEDICAMENTEI

Plantele sunt capabile să sintetizeze cea mai mare parte a vitaminelor servind astfel ca sursă primară. Există un necesar teoretic şi un necesar practic de vitamine al animalelor.

Necesarul teoretic de vitamine este doza cea mai mică de vitamine care asigură funcţionarea normală a organismului animal în condiţii experimentale definite. Condiţiile experimentale în special testele de apreciere a carenţei trebuie riguros precizate. Sunt recunoscute carenţe totale avitaminoze şi carenţe parţiale hipovitaminozeale căror semne clinice sunt mult mai discrete. Necesarul teoretic este influenţat de numeroşi factori vezi mai jos. Acest necesar variază cu specia, iar în cadrul speciei cu categoria de vârstă, starea fiziologică etc.

Astfel, pentru fiecare specie, vârstă şi stare fiziologică se calculează un necesar practic, care ţine cont de eventualii factori de variaţie. Există şi o limită superioară a necesarului de vitamine. Excesul de vitamine, în special vitamine liposolubile, determină tulburări funcţionale cunoscute sub numele de hipervitaminoze.

SURSE, FUNCŢII ŞI DISFUNCŢII - PDF Descărcare gratuită

Un exemplu este cel al hipervitaminozei D, care determină fenomene de osificare a arterelor şi a altor organe prin depunerea unor cantităţi mari de calciu în peretele sau pe suprafaţa acestora Factori rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire variaţie a necesarului de vitamine Vârsta animalelor Animalele tinere au în general cerinţe vitaminice mai ridicate decât cele adulte.

În schimb, la vârste înaintate, cerinţele vitaminice pot fi mai ridicate, un exemplu constituindu-l cerinţele în vitamine C, B1 şi B Natura florei digestive Când microorganismele tubului digestiv utilizează o vitamină ca factor de creştere, necesarul în acea vitamină sporeşte. Invers, există numeroase specii microbiene intestinale care sintetizează vitamine reducând sau suprimând necesarul exogen prin alimentaţie.

Acesta este cazul vitaminelor din grupul B şi al vitaminei K sintetizate în rumen şi în intestinul gros al mamiferelor. Vitaminele sintetizate în ultima porţiune a intestinului nu sunt absorbite în totalitate, astfel că ele nu modifică semnificativ necesarul exogen cazul ecvinelor, a căror floră intestinală există atât în cecum, cât şi în colon. Administrarea pe cale digestivă a antibioticelor duce la distrugerea florei saprofite intestinale, reducând sau supri-mând sintezele vitaminice digestive, ceea ce duce rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire creşterea necesarului vitaminic exogen.

Starea de sănătate Unele stări patologice îngreunează sau blochează absorbţia intestinală a vitaminelor ducând la creşterea cerinţelor. Astfel, afecţiunile hepatice care diminuează secreţia de bilă reduc absorbţia rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire liposolubile; infecţiile bacteriene şi 13 13 parazitozele tubului digestiv coccidioze la păsări afectează mucoasa intestinală reducând absorbţia tuturor vitaminelor.

Compoziţia energetică a raţiei alimentare Raţiile bogate în glucide cresc necesarul în vitamina B1. Raţiile bogate în lipide şi acizi graşi nesaturaţi cresc necesarul în vitamina E.

Cantitatea crescută de proteine din hrană creşte necesarul de vitamine A şi B6 şi scade necesarul de vitamine B2 şi E. O altă relaţie există între seleniu şi vitamina E: raţiile sărace în seleniu cresc necesarul în vitamina E. Interrelaţiile vitaminice Prezenţa unei vitamine în exces poate exercita o acţiune vicariantă asupra altor vitamine sau din contră, să crească necesarul în alte vitamine. Astfel, excesul de vitamină C reduce necesarul în vitamine B1 şi B2; o acţiune compensatoare există între biotină şi acidul pantotenic.

Invers, un exces de vitamină B1 creşte necesarul în vitaminele B2 şi PP. Vitaminele C şi D trebuie să fie în echilibru pentru a asigura o bună osificare: excesul uneia dintre aceste vitamine antrenează creşterea cerinţelor pentru cealaltă.

Prezenţa antivitaminelor Există substanţe naturale sau sintetice cu acţiune exact opusă vitaminelor, în sensul că administrarea lor provoacă simptome asemănătoare carenţelor vitaminice corespunzătoare. Antivitaminele fac parte din grupul mai mare ale antimetaboliţilor, grup care înglobează toate substanţele care se opun funcţionării normale a unui metabolism. Antagonismul prin distrugerea vitaminei ÎnBateman a constatat că şobolanii care primesc o hrană bazată pe albuş de ou crud prezintă o boală care a fost numită boala albuşului de ou.

Către anulEakin et al.

Studiu Istoria descoperirii hormonilor Hormonii greacă hormao - excită, induc sunt substanțe chimice de semnalizare secretate de glandele endocrine direct în sânge și au un efect complex și multifacetic asupra corpului în ansamblu sau asupra anumitor organe și țesuturi țintă. Hormonii servesc drept regulatori umorali transmisibili de sânge ai anumitor procese din anumite organe și sisteme.

După descoperirea biotinei s-a putut constata că administrarea acestei substanţe previne boala. De fapt, avidina se comportă ca o anti-biotină formând rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire biotina un complex stabil, inactiv biologic. Un alt mecanism de inactivare a vitaminelor este cel care intervine în boala descrisă sub numele de paralizia lui Chastek întâlnită la vulpile argintii hrănite pe bază de peşte crud. Această boală este comparabilă cu o carenţă în vitamina B1 tiamina.

Ea se datorează prezenţei în viscerele peştilor a unei diastaze denumită tiaminază capabilă de a scinda hidrolitic molecula de tiamină, provocând semne carenţiale.

Această diastază poate fi distrusă prin căldură. Activitatea unor vitamine poate fi blocată prin formarea de combinaţii chimice: izoniazida izonicotinil-hidrazida, medicament antituberculos poate reacţiona cu 14 14 x aldehide cum ar fi piridoxalul vitamina B6 formând o hidrazonă lipsită de activitate vitaminică. Antagonismul prin competiţie Un exemplu de antagonism vitaminic prin competiţie a fost furnizat de Link în anul Link a constatat că dicumarina substanţă care se formează pornind de la două molecule de oxicumarină are efecte opuse vitaminei K, fiind denumită şi antivitamină K.

În organism, dicumarina în exces intră în competiţie cu vitamina K inhibând acţiunea acesteia: procesul enzimatic de formare a protrombinei. Dicumarina are structură moleculară analoagă vitaminei K. Pe baza analogiei structurale au fost identificaţi numeroşi antimetaboliţi vitaminici, adică antivitamine: - piritiamina rolurile structurii endorfinelor si biogeneza anti-imbatranire oxitiamina sunt anti-tiamine antivitamine B1 ; - izoriboflavina, diclorriboflavina şi galactoflavina sunt anti-vitamine B2; - dezoxi-4 piridoxina este anti-piridoxină antivitamină B6 ; - biotinsulfona este anti-biotină; - aminopterina, acidul p-amino-salicilic, acidul p-amino-fenilarsinic, sulfanilamida sunt antivitamine anti-acid folic; - pantoiltaurina şi fenilpantetona sunt antivitamine anti-acid pantotenic.

Majoritatea acestor antimetaboliţi se comportă ca atare numai pentru unele microorganisme, nu şi pentru organisme superioare.

anti-îmbătrânire naturală pentru piele

Astfel de antivitamine sunt utilizate în lupta contra microbilor patogeni.

Mai multe despre acest subiect