Biogeneza stomatelor anti-imbatranire. Referate la orice materie

ROMEO TEODOR CRISTIA
Rețineți rolul energetic al carbohidraților și funcția plastică a grăsimilor. Descrieți metabolismul și conversia energiei în celulă; Conduce diagramă detaliată procesul de biosinteză a proteinelor. Caracterizarea metabolismului în procariote; Descrieți aparatul genetic al bacteriilor; Descrieți procesele de sporulare și reproducere a procariotelor; Explicați locul și rolul procariotelor în biocenoze; Pentru a caracteriza funcțiile organelor citoplasmatice, importanța incluziunilor în viața unei celule; Descrieți structura și funcția cromozomilor.

Cu ajutorul metodelor biotehnologice s-au făcut progrese uriaşe în crearea de noi genotipuri de plante şi rase de animale cu însuşiri favorabile şi cu randamente sporite faţă de materialul de la care s-a plecat.

Dezvoltarea biologiei moleculare din ultima jumătate de secol s-a făcut, în principal, pe organisme simple ca mod de organizare bacterii, drojdii, alge, etc.

Odată cu abordarea organismelor pluricelulare trebuia verificat dacă noţiunile acumulate anterior erau valabile şi dacă existau şi alte procese specifice modului complex de organizare. Cunoscându-se comportamentul organismelor simple, cercetătorii au început să se gândească la cultura pe medii artificiale a unor porţiuni de plante sau chiar celule.

Problema care a apărut a fost aceea a menţinerii viabilităţii biogeneza stomatelor anti-imbatranire celule, de la prelevarea de pe planta mamă până la trecerea pe mediu nutritiv artificial sau mai departe până la regenerarea refacerea unei noi plante.

Ajungerea la cultura in vitro nu a fost aşa de simplă cum s-a presupus fiind necesar mult biogeneza stomatelor anti-imbatranire şi multe cercetări, la început fără succes, dar apoi totul s-a clarificat. ÎnSachs a fost cel care a elaborat teoria conform căreia plantele îşi sintetizează substanţele ce determină formarea organelor, substanţe ce au o dispunere polară, iar primele încercări de culturi de ţesuturi au fost făcute înde către Haberland, din nefericire, fără rezultatele dorite.

Primele rezultate privind cultura de celule şi ţesuturi încep să apară din anulcând Knudson reuşeşte germinarea seminţelor de orhidee in vitro iar Robbins obţine prima cultură de ţesut de rădăcină în condiţii artificiale.

ROMEO TEODOR CRISTIA

Pe baza conceptului de totipotenţă celulară, conform căruia fiecare celulă conţine informaţia produse anti-imbatranire dermoviva necesară obţinerii prin regenerare a unui organism vegetal complet, în anul Morel şi Martin au stabilit şi au perfecţionat o metodologie de cultivare pe medii aseptice a explantelor meristematice caulinare, obţinând prin creşterea in vitro a acestora plante sănătoase, libere de viroze, pornind de la plante mamă contaminate cu diferite viroze.

În acest mod se produce material de plantat devirozat, cu o rată de multiplicare într-un ritm imposibil de imaginat prin utilizarea tehnicilor tradiţionale de înmulţire vegetativă, evitându- se şi degenerarea soiurilor din cauza infecţiilor virale, transmisibile prin înmulţire vegetativă.

recenzie crema antirid deception

În anuldupă mulţi ani de studii şi încercări, Murashige şi Skoog, au reuşit să elaboreze un mediu de cultură considerat ca fiind de bazăcare — cu mici modificări — poate fi utilizat pentru aproape toate tipurile de culturi de ţesuturi. Reuşita experienţelor lui Coking în privind izolarea enzimatică a protoplaştilor din mezofil foliar, a făcut posibilă obţinerea biogeneza stomatelor anti-imbatranire populaţii mari de protoplaşti iar apoi producerea de hibrizi somatici.

Anul este considerat drept începutul etapei moderne a cercetărilor privind cultura de explante vegetale in vitro. Această etapă s-a caracterizat, în primul rând prin elaborarea de tehnici eficiente în generarea, cultivarea şi fuzionarea protoplaştilor vegetali.

Cu ajutorul protoplaştilor, odată cu descoperirea noilor tehnici electrofuziune, vectori virali transmiţători de gene izolate s-au obţinut plante rezistente la acţiunea unor agenţi stresanţi cum ar fi: pesticide, linii celulare rezistente la stres hidric, hidroliza crema anti-imbatranire etc. Atât pe continentul american cât şi pe cel european sau asiatic, culturile in vitro sunt folosite în special pentru multiplicarea speciilor floricole ornamentale, urmat de multiplicarea speciilor arboricole ornamentale şi fructifere, dar şi pentru realizarea de noi genotipuri sau mai ales pentru regenerarea celor create prin inginerie genetică.

Reuşita culturii depinde de o multitudine de factori şi este vizibilă în momentul în care explantul creşte.

oul curat al bioeticii anti-îmbătrânire

Explantul, numit şi inocul, este porţiunea de plantă organ, ţesut, celulă care se desprinde de pe planta donor planta mamăşi se inoculează în condiţii sterile pe un mediu artificial de cultură.

Evoluţia explantului este dirijată de operator în funcţie de scopul urmărit. Acesta poate evolua formând o nouă plantă sau mai multe plante - neoplantuleprin stimularea dezvoltării organelor aeriene tulpina şi frunzele şi a biogeneza stomatelor anti-imbatranire, sau poate forma calus, prin stimularea înmulţirii nediferenţiate a celulelor. Explantul constituie unitatea vie ce conţine în celule întreaga informaţie genetică a plantei mamă şi pe baza totipotenţei este capabil de a regenera una sau mai multe plante identice cu planta donor.

(PDF) ROMEO TEODOR CRISTIA | Elena Munteanu - academiaintercoiffure.ro

Totipotenţa, este însuşirea celulelor vegetale de a se divide, de a se reproduce şi de a forma o plantă identică cu planta mamă. Teoretic fiecare celulă vie este biogeneza stomatelor anti-imbatranire, însă în practică s-a observat că nu toate celulele au capacitatea de a-şi exprima acest caracter, datorită pe de o parte diferenţierii celulare şi îmbătrânirii, iar pe de altă parte gradului mare de specializare al acelor celule.

Astfel, s-a demonstrat practic că, într-o plantă matură, celulele specializate care constituie ţesuturile, de exemplu: traheidele, fibrele libero-lemnoase, sclereidele, etc, la care lipseşte citoplasma şi nucleul, nu sunt totipotente. Acest aspect este explicat chiar prin faptul că întreaga informaţie genetică a celulei totipotente se află în cromozomii din nucleu.

  1. Din greaca.
  2. Culturi in Vitro | PDF
  3. Nemurirea telomerilor meditație anti-îmbătrânire
  4. Termeni biologici. Biologie - termeni
  5. ⚡ Suplimente si vitamine - academiaintercoiffure.ro Unirii10 - Baia Mare
  6. Referate la orice materie

La plantele cormofite, odată cu înaintarea în vârstă, o parte din biogeneza stomatelor anti-imbatranire îşi pierd capacitatea de totipotenţă sau aceasta se reduce foarte mult. Rămân, însă, anumite zone în care activitatea celulelor este intensă, având loc diviziunea şi formarea aproape continuă de noi celule.

Aceste celule sunt mici în dimensiuni, poligonale, bogate în citoplasmă, au vacuolă mică şi nucleu mare dispus central şi prezintă o membrană celulozică, formând ţesutul cu denumirea de meristem.

Meristemele sunt zonele generatoare de celule necesare creşterii în lungime şi grosime a plantelor, fiind dispuse terminal atât în tulpină cât şi în rădăcini.

Referate la orice materie

Din acest motiv, pentru reuşita culturii de celule şi ţesuturi se cer respectate următoarele condiţii: -prepararea unui mediu de creştere care să asigure o bună nutriţie heterotrofă a explantului, prin asigurarea sursei de carbon organic uşor accesibil explantelor; -asigurarea şi controlarea factorilor de mediu temperatură, lumină, umiditate în limitele optime pentru fiecare specie, soi şi fază de creştere, în funcţie de cerinţele acestora şi scopul urmărit; -stimularea creşterii şi diferenţierii sau dediferenţierii organelor prin utilizarea corespunzătoare a substanţelor stimulatoare de creştere; -asigurarea unei asepsii depline pe tot fluxul de producere a plantelor in vitro, prin dezinfecţia materialului vegetal, sterilizarea mediului şi a vaselor de cultură, precum şi efectuarea tuturor operaţiilor în hota cu flux de aer laminar steril, folosind instrumentar sterilizat prin flambare.

În agricultură, în general şi în horticultură în special, culturile de ţesuturi şi celule sunt folosite pentru multiplicarea unor specii, soiuri biogeneza stomatelor anti-imbatranire clone valoroase, pentru ameliorarea speciilor cultivate, pentru conservarea germoplasmei horticole, pentru obţinerea de metaboliţi secundari. Avantajele culturii in vitro sunt multiple, dintre care amintim: -asigură multiplicarea clonală rapidă a unor soiuri, hibrizi sau clone valoroase pornind de la cantităţi mici de material vegetal.

Cu toate aceste avantaje, există specii care nu răspund bine la cultura in vitro şi care, deocamdată rămân să fie înmulţite tradiţional. Există însă şi câteva impedimente în utilizarea acestei metode pentru înmulţirea în masă a plantelor, cum ar fi: -necesitatea unui laborator cu dotările minime: instalaţii şi aparate indispensabile activităţilor de micropropagare, biogeneza stomatelor anti-imbatranire sunt costisitoare; -necesitatea unui personal specializat în multiplicarea clonală şi manipularea in vitro; -utilizarea fitohormonilor, care sunt scumpi şi puţin accesibili tuturor unităţilor de producţie; -nu se poate controla caracterul recalcitrant al unor specii sau soiuri, care nu răspund la metodele cunoscute de multiplicare; -există riscul apariţiei şi multiplicării mutaţiilor recesive, cu afectarea autenticităţii soiurilor; -riscul apariţiei germenilor genetici prin multiplicarea solitară numai a unor tipuri care se comportă bine la acest tip de cultură, cu riscul sărăcirii bazei de germoplasmă pentru unele specii.

În dependenţă de mediul de cultură, de natura inoculilor, de seria de operaţiuni prin care au trecut prealabil ultimei inoculări, de condiţiile de cultură şi de scopul urmărit, după dediferenţierea celulelor şi regenerarea de noi celule, evoluţia acestora poate fi dirijată.

Inoculii pot fi menţinuţi într-o stare primară de organizare cum ar fi: culturi de celule în suspensie fără a intervenii formarea de agregate celulare sau de calus, ori pot fi induse procese de biogeneza stomatelor anti-imbatranire, de morfogeneză sau organogeneză.

Culturi in Vitro

În procesul de diferenţiere se pierd caracterele citologice şi fiziologice de tip embrionar specifice celulelor meristematice, evoluându-se spre calităţi proprii specializării funcţionale a diferitelor tipuri de ţesuturi sau organe în alcătuirea cărora celulele mature vor intra.

În primele faze de diferenţiere se remarcă o modificare ultrastructurală şi funcţională a celulelor, fenomen denumit citodiferenţiere.

umplerea cearcanelor cu grasime proprie pareri

Pe măsura diferenţierii, volumul celulei creşte, scade raportul nucleoplasmatic, citoplasma devine peliculară şi parietală, se extinde vacuomul care împinge citoplasma şi nucleul la periferia celulei. Plastidomul este constituit din cloroplaste, cromoplaste sau amiloplaste, în biogeneza stomatelor anti-imbatranire de rolul îndeplinit de celule. Odată cu avansarea biogeneza stomatelor anti-imbatranire de diferenţiere peretele celular poate suferi modificări secundare de genul depunerilor de celuloză, lignină, mineralizare, gelificare sau chiar lichefiere, care conduc treptat la o îngreunare a comunicării intercelulare, intervenind cu timpul un declin biogeneza stomatelor anti-imbatranire sau chiar moartea celulelor de exemplu la sclerenchim.

Celulele odată diferenţiate nu se mai divid. Celulele care compun un ţesut sau organ nu posedă acelaşi ritm de creştere şi se află sub un permanent endocontrol fitohormonal.

curs universitar anti-îmbătrânire elvețian

Substanţele elaborate de celule pot difuza înspre celulele învecinate exercitând un anumit rol în dezvoltarea acestora fenomen denumit inducţie, şi care stă la baza interrelaţiilor dintre ţesuturi, ce servesc la organizarea acestora în formaţiuni funcţionale, respectiv la organogeneză. După diferenţiere şi generarea de noi celule se ajunge la situaţia în care celulele neoformate tind să se reorganizeze structural şi funcţional suferind o citodifereţiere, histodiferenţiere, cu organizarea de ţesuturi histogenezăde organe organogeneză şi în final regenerarea unei noi plante.

Diferenţierea celulară in vitro nu este foarte variată, unele funcţii biogeneza stomatelor anti-imbatranire reduse sau simplificate în timp ce altele sunt amplificate. Dediferenţierea naturală a celulelor poate fi observată în organele care se ramifică sau în cazul traumatizării organelor şi al generării, la locul rănirii, de calus.

cremă antirid pentru ochi tiande recenzii

Procesul de dediferenţiere este complex şi se instalează în momentul în care celulele primesc un impuls inductiv, de obicei fitohormonal, impuls ce declanşează transformări la nivel molecular. În cadrul unui ţesut nu toate celulele dediferenţiază, puţine celule devin centrii generatori de noi şi noi celule suficiente pentru a asigura îndeplinirea fenomenelor de restituţie. În caz de traumatism organele din ţesuturile lezate beneficiază de acumularea unor substanţe cu rol esenţial în inducerea şi stimularea proceselor de dediferenţiere.

Deci, fitohormonii, condiţiile biogeneza stomatelor anti-imbatranire cultură, natura ţesuturilor implicate, starea lor fiziologică şi vârsta plantelor donatoare constituie factori ce intervin în procesele de regenerare. Aptitudinea celulelor de a se dediferenţia este foarte inegal răspândită în corpul plantelor şi chiar şi în cadrul subunităţilor structurale, morfofuncţionale, care alcătuiesc un organism, existând diferenţe mari în ceea ce priveşte capacitatea de a se dediferenţia, la celule aparţinând aceluiaşi organ sau chiar ţesut.

Celulele explantelor inoculate pe medii aseptice, pentru a putea să-şi reorganizeze un mod de viaţă, trebuie sa sufere un proces de conversie din celule definitivate structural şi funcţional în celule meristematice, apte de multiplicare. Aptitudinea celulelor explantelor inoculate in vitro de a se dediferenţia este foarte inegal răspândită la specii, organe şi ţesuturi variate. Fazele de dediferenţiere celulară pot fi caracterizate biogeneza stomatelor anti-imbatranire 1. La nivelul acestui ţesut calusal se pot apoi forma biogeneza stomatelor anti-imbatranire sau centri embriogeni.

Regenerarea este capacitatea organismelor vii de a-şi reface oricare parte le-a fost distrusă.

Suplimente si vitamine Dr. Max Secretie Biliara 20caps Caracteristici: Bila, secretata de ficat si eliberata in intestin, are rol in digestie si tranzitul intestinal. Extractul de bila bovina suplimenteaza secretia biliara in cazul consumului excesiv de alimente mai ales alimente bogate in grasimi si proteine.

Prin intermediul tehnicilor de cultivare in vitro a organelor, ţesuturilor sau celulelor vegetale se exploatează la maxim capacitatea regenerativă a celulelor explantelor, respectiv se pune în valoare manifestarea integrală a totipotenţialităţii celulare. Teoretic, toate celulele vii ale plantelor sunt totipotente.

Suplimente si vitamine

Din celule somatice sau obţinut plante diploide, iar din celule generative, prin androgeneză şi ginogeneză, sau regenerat plante haploide. Ca şi în cazul dediferenţierii biogeneza stomatelor anti-imbatranire, se poate spune că şi în regenerare există o mare variabilitate în ceea ce priveşte reactivitatea celulară, capacitatea regenerativă este manifestată sau nu de către o celulă vegetală sau de un grup de celule în funcţie de numeroşi factori endogeni şi exogeni.

Factorii endogeni ce joacă un rol esenţial în regenerare sunt: vârsta celulelor, gradul de diferenţiere, capacitatea de a se dediferenţia, conţinutul în hormoni, natura balanţei hormonale şi echipamentul enzimatic. Factorii exogeni implicaţi în regenerare sunt:traumele şi natura acestora stresul datorat introducerii unui explant în cultura in vitroprecum şi condiţiile de mediu.

Totipotenţa este deţinută de către fiecare celulă a plantelor dar exprimarea sa aparţine numai anumitor tipuri de celule numite meristemoizi. Acestea sunt celule competente morfogenetic în a răspunde la variaţi stimuli şi care, în condiţii specifice, pot da naştere la tulpini, rădăcini sau embrioni.

Numărul celulelor dintr-o populaţie cultivată in vitro care-şi exprimă potenţialul organogen sau embriogen se află sub controlul mai multor factori. Există specii la care regenerarea are loc în special prin organogeneză şi specii care regenerează biogeneza stomatelor anti-imbatranire embriogeneză, dar şi specii care pot regenera atât lăstari cât şi embrioni in vitro.

S-a constatat că nu toate soiurile aparţinând unei specii cultivate au potenţial regenerativ.

Dictionar Forestier PDF

Natura explantului. La unele specii lucerna toate tipurile de explante generează calus regenerativ.

La altele însă obţinerea plantelor in vitro este condiţionată de utilizarea anumitor explante, de exemplu la graminee numai embrionii imaturi, inflorescenţele foarte tinere şi microsporii generează calusuri regenerative. Vârsta explantelor.

crema hidratanta antirid pentru gat

Calusurile iniţiate din ţesuturi tinere regenerează mult mai bine decât cele provenite din explante mature. În embriogeneza somatică directă, exprimarea totipotenţei depinde de stadiul de dezvoltare al explantelor.

Mai multe despre acest subiect